Numele vine de la Macarie Protopsaltul, înnoitorul muzicii psaltice românești

Grupul psaltic Macarie Ieromonahul s-a format în februarie 2005, bazele sale fiind puse de aceiași membri care au înființat și grupul „Makarios" în vara anului 2001. Numele vechiului grup provine de la termenul grecesc „makarios", care se traduce prin „fericit" — într-adevăr este o mare fericire a cânta cuvinte sfinte spre lauda lui Dumnezeu. În prezent, grupul are în componența sa patru membri, care duc mai departe tradiția cântării bizantine. Acest nume a reprezentat grupul care, în perioada 2001–2005, a abordat un repertoriu bizantin, adică adevărata cântare bisericească ce a răsunat în cadrul slujbelor Bisericii din primele veacuri.

Noua denumire a grupului a fost aleasă după numele înnoitorului muzicii psaltice românești, Sfântul Cuvios Macarie Protopsaltul (1770–1836). Grupul psaltic „Macarie Ieromonahul" își propune să laude în cântare Sfânta Treime, pe Maica Domnului, pe sfinți și să-i facă fericiți pe cei care îl ascultă.

Grupul psaltic „Macarie Ieromonahul" s-a format în februarie 2005. Bazele sale au fost puse de aceiași membri care au înființat și grupul „Makarios" în vara anului 2001. Numele vechiului grup provine de la termenul grecesc „makarios" care se traduce prin „fericit". Într-adevăr este o mare fericire a cânta cuvinte sfinte spre lauda lui Dumnezeu. Acest nume a reprezentat grupul. În perioada 2001-2005 a abordat un repertoriu bizantin, adică adevărata cântare bisericească ce a răsunat în cadrul slujbelor Bisericii din primele veacuri.

Grupul „Makarios" a fost înființat de elevi ai Seminarului Teologic „Mitropolit Dosoftei" din Suceava. Aceștia sunt Maxemiuc Petru-Daniel (dirijor), Ursuleasa Ciprian (psalt), Ursuleasa Adrian (isonar), Ragazan Petru-Doru (isonar), Girigan Radu-Ionuț (isonar), Moruzi Cezar (isonar), Maxemiuc Gabriel-Constantin (psalt), Loluța Daniel (psalt). Acești membri au menținut și perfecționat stilul grupului prin repetiții. De asemenea, au fost și diferite apariții publice la concursuri și concerte de muzică. Din grupul „Makarios" au mai făcut parte și alți elevi ai Seminarului Teologic: Halip Florin-Marius, Pintrijel Cristian-Anthonio, Hurjui Constantin, Isopescu Mihai, Plămadă Vasile.

Cea mai mare parte a practicii cântării s-a făcut la biserica Spitalului Județean „Sfântul Ioan cel Nou" Suceava — preot slujitor Diaconașu Constantin. În urma absolvirii Seminarului Teologic, membrii au fost nevoiți să se despartă. Facultățile la care au ales să continue studiile se aflau în orașe diferite din țară. Această despărțire nu a durat mult timp. Dragostea pentru cântarea bisericească bizantină și pasiunea pentru ce-i plăcut lui Dumnezeu nu i-a lăsat reci. I-a făcut din nou să se unească, în luna februarie a anului 2005. Reuniunea s-a făcut sub denumirea de Grupul psaltic „Macarie Ieromonahul". Astfel au dus mai departe tradiția rugăciunii cântate.

Noua denumire a grupului a fost aleasă după numele înnoitorului muzicii psaltice românești, Sfântul Cuvios Macarie Protopsaltul (1770-1836). În același timp, s-a încercat ca prin acest nume să se păstreze continuitatea vechii denumiri a grupului „Makarios". Numele „Macarie" provine tot de la grecescul „makarizo/makario" = a ferici. În prezent, Grupul Psaltic „Macarie Ieromonahul" are în componența sa patru membri, care duc mai departe tradiția cântării bizantine.

Grupul psaltic „Macarie Ieromonahul" își propune să laude în cântare Sfânta Treime, pe Maica Domnului, pe sfinți și să facă fericiți pe cei care îi ascultă.

Activitate și participări

Grupul psaltic „Macarie Ieromonahul" a participat la:

La toate aceste activități se mai adaugă slujbele și evenimentele din viața ortodoxiei noastre, atât în țară, cât și în străinătate.

Partenerii noștri

Albumele noastre le puteți achiziționa și de la partenerii noștri.

Mănăstiri

• Mănăstirea „Sf. Nicolae Popăuți", Botoșani
• Mănăstirea Zosin, Botoșani
• Mănăstirea Râșca, Suceava
• Schitul Sihăstria Râșca, Suceava
• Mănăstirea Bogdana, Rădăuți, Suceava
• Mănăstirea de maici „Intrarea Maicii Domnului în Biserică", Rădăuți, Suceava
• Mănăstirea Sucevița, Suceava
• Schitul Nașterea Maicii Domnului, Marginea, Suceava
• Mănăstirea Humorului, Suceava
• Mănăstirea Voroneț, Suceava
• Mănăstirea Buciumeni, Fălticeni, Suceava
• Mănăstirea Vărateca, Neamț
• Mănăstirea Petru-Vodă, Neamț
• Mănăstirea Paltin, Neamț
• Mănăstirea Secu, Neamț
• Mănăstirea Bistrița, Neamț
• Mănăstirea Pângărați, Neamț
• Mănăstirea Râmeț, Alba
• Mănăstirea Sf. Ilie Nușeni, Bistrița-Năsăud
• Mănăstirea Alexandru Vlahuță, Vaslui
• Mănăstirea Pietroasa, Maramureș
• Mănăstirea Lupșa, Alba
• Mănăstirea Cășiel, Cluj
• Mănăstirea Schimbarea la Față, Huși, Vaslui

Biserici de parohie

• Parohia Sf. Ilie, Botoșani
• Parohia Sf. Gheorghe, Botoșani
• Parohia Rădășeni, Suceava
• Parohia Sf. Ap. Andrei și Sf. Ier. Nectarie, Botoșani

Episcopii

• Episcopia Devei și Hunedoarei, Deva

Librării

• Librăria Sophia, București
• Librăria Bizantină, București
• Librăriile Mitropolitane „Sf. Cuv. Parascheva", Iași
• Suflet Bucovinean, Suceava
• Rețeaua de librării „Alexandria" din toată țara

Macarie Ieromonahul (1770-1836)

Smeritul Ieromonah Macarie, protopsaltul Mitropoliei din București, a fost cel mai vestit „dascăl de musichie" la începutul secolului trecut și un mare ctitor al muzicii noastre bisericești. Era originar din satul Perieți, Ialomița, născut în jurul anului 1770. Fiind înzestrat de Dumnezeu cu dragoste de biserică și cu darul cântării, a deprins muzica psaltică „din mica sa copilărie". Apoi, împreună cu sora sa, au intrat în nevoința călugărească. El s-a călugărit la Mănăstirea Căldărușani, iar sora sa, Iustina, la Mănăstirea Viforâta. Auzind de numele și de talentul său, mitropolitul Dositei Filitti (1793-1810) l-a adus la mitropolie și l-a dat să învețe carte la Colegiul Sfântul Sava din București. Apoi l-a hirotonit preot.

În anul 1820, mitropolitul Dionisie Lupu, văzând că Ieromonahul Macarie „era cântăreț desăvârșit și cunoscător profund al sistemelor de psaltichie veche și nouă", l-a numit director (epistat) al școlii de muzică bisericească, înființată de el la mitropolie. În această școală se pregăteau gramaticii și candidații la preoție. Cuviosul Macarie era totodată un călugăr smerit și sporit în cele duhovnicești, bun slujitor al Bisericii lui Hristos și distins orator. Atât cântarea, cât și predica Ieromonahului Macarie erau inspirate de Duhul Sfânt și se săvârșeau „cu toată evlavia și dreapta socoteală". La porunca mitropolitului Dionisie, Ieromonahul Macarie a început opera de traducere din limba greacă a cântărilor bisericești în grai curat românesc, acomodându-le cu sufletul și cântarea poporului nostru. Renunțând la „sistema veche" și greoaie, el transcrie muzica psaltică pe noua notație, în graiul patriei, ușor de învățat pentru toți.

În acest scop a tipărit la Viena, între anii 1822-1823, trei cărți de cântări bisericești „după noua sistemă": Teoreticonul, Anastasimatarul — dedicat mitropolitului Veniamin Costachi — și Irmologhionul. După întoarcerea sa în țară, „ca un apostol râvnitor" ce era, s-a ostenit să răspândească peste tot noua cântare bisericească. A mers din loc în loc, prin orașe, prin biserici și mănăstiri. Până în anul 1829, toate orașele din județele Țării Românești aveau școli de muzică în limba poporului, după metoda Ieromonahului Macarie. Cărțile sale au ajuns la toate seminariile și mănăstirile vremii, din Moldova, Transilvania și Banat. Însuși mitropolitul Grigorie al Ungrovlahiei, protectorul său, îl numește „dascălul școalelor românești de musichie". Cuviosul Macarie Ieromonahul era și un bun compozitor de cântări bisericești și un „patriot râvnitor". El este cel dintâi compozitor de imnuri școlare românești. Sunt vestite catavasiile sale de Florii, cântările Sfintei Liturghii și îndeosebi axioanele închinate Maicii Domnului. Melodia cântărilor lui este liniștită, nesilită și potrivită — curge lin, ca un izvor curat de apă.

Pentru toate acestea, Ieromonahul Macarie este considerat întemeietorul și fondatorul muzicii psaltice românești. El a „naționalizat" muzica psaltică, fără a se depărta de textul original, adică a curățat-o de influențele străine, orientale, și i-a dat veșmânt nou, autohton — n-a sacrificat nici melodia primită, nici limba românească.

În anul 1829, odată cu surghiunul mitropolitului Grigorie Dascălul, a fost nevoit și Ieromonahul Macarie să plece din București. Poposind în Moldova, ajunge mai întâi egumen la Mănăstirea Bârnova, apoi se duce la Mănăstirea Neamț, unde, timp de trei ani, învață pe călugări noua cântare bisericească. În anul 1833, Ieromonahul Macarie Dascălul se întoarce în Țara Românească, la Mănăstirea Căldărușani. Apoi, îmbolnăvindu-se, este luat în îngrijire de sora sa, Iustina, stareța Mănăstirii Viforâta. În toamna anului 1836, Cuviosul Macarie Ieromonahul se mută din viața aceasta la cereștile lăcașuri, pentru a cânta neîncetat cu îngerii măririle lui Dumnezeu.